Veștmântul verde
Ne-am întâlnit în timp ce se citea chemarea la rugăciune.
-Hai să mergem la moschee, I-am zis.
-De ce îmi propui așa ceva deși știi că nu merg la moscgee? Vrei doar să mă enervezi?
-Știu, dar chiar sunt curios care este motivul pentru care nu mergi.
-Hmm, nu știu… nu pot…Am alergie la culoarea verde.Spre exemplu dacă haina asta de pe tine ar fi fost altă culoare și nu verde ți-ar fi stat mult mai bine.Și ști cât de atent sunt cu vestimentația mea.Și în afară de asta mi s-ar șifona hainele în timpul rugăciunii.
Mi s-a părut ciudat și involuntar am râs.Într-adevăr avea mereu hainele călcate la dungă și cravata roșie.
-Bine, am zis.Ai fost vreodată în viața ta la moschee?
-În copilărie am fost de câteva ori cu bunicul meu la rugăciunea de sărbătoare.Însă nu cred că voi mai merge vreodată.
M-au mirat mult spusele sale.Am regretat că deschisesem această discuție,Ne-am strâns mâinile și am plecat grăbit către moschee.
Trecu ceva timp și mi se spuse că este la moschee.Nu mi-a venit să cred. „Vorbele mele au avut effect”, m-am gândit.Toți cei pe care îi întrebam îmi confirmau că a plecat la moschee.
Cuprins de nerăbdare am alergat către moschee.Iată-l, chiar în față.Nu se poate!...Purta verde…M-am apropiat încet și I-am șoptit:
-E, parcă nu veneai la moschee?
Nu a scos nici un sunet.Căci era într-un sicriu acoperit cu verde.
Cuneyd Suavi