Lecția ciobănașului (1)
Abdullah bin Mubarek, unul dintre învățații islamici, trecând pe undeva zări un băiat ce își păștea turma de oi.Își zise în sinea sa; ”Sărmanul băiat!...Este nevoit să meargă cu oile la păscut încă de la această vârstă.Cum va putea oare să învețe despre adorarea și virtuțile lui Allahu teala?”
Se apropie de băiat cu intenția de a-l învăța ceva.Astfel între ei avu loc următorul dialog educative:
-Spune-mi, copile, îl cunoști pe Allahu teala?
-Cum să nu-și cunoască oare robul stăpânul!...
-Bine, cum îl cunoști, prin ce?
-Iată prin oile acestea pe care le vezi.Astfel:Aceste oi nu ar fi de nici un folos fără un cioban.Este nevoie de cineva care să le apere, să le adape, să le hrănească și să aibă grijă de ele…
Am înțeles astfel că tot ce se află pe această lume; oameni, djini și animale au un Creator! Iată aceste oi sunt dovada acelui Creator.
-Cum îl știi pe Allahu teala?
-Îlștiu fără a-l asemăna cu nimic.
-De unde ai înțeles că este astfel?
Tot de la oile acestea…Eu sunt cioban.Sunt apărătorul lor, iar ele se află sub protecția mea.Ele nu știu cee ace gândesc eu și nici în ce fel voi acționa.Le privesc cu atenție.Nici ele nu-mi seamănă, nici eu lor.De aici trag concluzia, dacă un cioban nu seamănă cu oile sale, fără îndoială că Allahu teala nu seamănăcu robii Săi.