Rugăciunea, o poruncă importantă (3)
Într-o zi, Hazreti Ali,radiyallahu anh, a pierdut rugăciunea de după-amiază. De supărare s-a aruncat de pe un deal.A început să plângă gemând și tânguindu-se.Auzind despre aceasta, Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem veni împreună cu companionii săi la Hazreti Ali.Văzând starea în care se află Hazreti Ali, Profetul nostru începu să plângă și el și să se roage.Atunci soarele s-a ridicat din nou.Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem îi spuse; „O, Ali! Ridică-ți capul, soarele încă se vede”.Hazreti Ali s-a bucurat nespus și și-a împlinit rugăciunea.
Unul dintre cei mai mari erudiți, Bayezid Bistami a căzut într-o noapte toropit de somn și nu s-a putut trezi la rugăciunea de dimineață.Când s-a trezit a plâns și s-a tânguit atât de mult, încât se auzi o voce, care spuse: ”O, Bayezid! Ți-am iertat această greșeală.Datorită lacrimilor și căinței tale, ți-am oferit și răsplata a șaptezeci de mii de rugăciuni”.
După câteva câteva luni, Bayezid Bistami adormi din nou.Diavolul veni și apucându-l de picior îl trezi, spunând: „Trezește-te, timpul de rugăciune este pe cale de a se sfârși”. Bayezid Bistamiîl întrebă: O, tu, blestematule, cum de faci așa?Tu, care îți dorești ca nici o persoană să nu împlinească rugăciunea. De ce m-ai trezit?” Diavolul răspunse: ”În ziua când ai pierdut rugăciunea de dimineață ai câștigat răsplata a șaptezeci de mii de rugăciuni, plângând.Astăzi, gândindu-mă la asta, te-am trezit ca să primești recompensă pentru o singură rugăciune și nu pentru șaptezeci de mii”.
O oră în această lume este mai bună decât o mie de ani în Lumea de Apoi, căci în această oră se poate împlini o faptă bună, însă în cei o mie de ani nu se poate face nimic.Astfel, ar trebui să fim vigilenți, să ne gândim foarte bine și să nu ne irosim timpul cu lucruri fără rost.Să prețuim timpul și să îl folosim pentru lucruri folositoare.