Untitled Document

Eu sunt fiul a două sacrificii

Abdulmuttalib, bunicul Profetului Muhammed aleyhisselam urma religia cea dreaptă a strămoșului său Ibrahim aleyhisselam.Astfel că el nu s-a închinat niciodată idolilor.El se ruga și își împlinea actele de adorare în jurul Kaabei.

Într-o zi, acesta avu un vis în care i se cerea să sape și să scoată la suprafață apa Zemzem.Visul se repetă câteva zile la rând, indicându-i-se locul în care să sape; „...Când se sacrifică animalele, resturile se aruncă într-un loc anume.Când te vei afla în acel loc, un corb cu cioc roșu va veni și va săpa acolo.În acel loc vei vedea și un mușuroi de furnici.Acela este locul unde se află Zemzem”.A doua zi acesta merse în acel loc împreună cu fiul său Haris.Săpând așa cum le fusese indicat, descoperiră gura fântânii.Qureișii ce urmăriseră munca lor se împotriviră, motivând că este fântâna strămoșului lor și doresc să ia și ei parte la descoperire, căci Abdulmuttalib este slab neavând decât un fiu drept ajutor.

” O, Allah! Binecuvântează-mă cu zece fii. De îmi vei asculta ruga, voi sacrifica unul dintre aceștia în sanctuarul de la Kaaba”, se rugă Abdulmuttalib.

Allahu teala i-a acceptat ruga și Abdulmuttalib avu zece fii; Kusem, Ebu Leheb, Hajl, Mukavvim, Dirar, Zubeyr, Ebu Talib, Abdullah, Hamza și Abbas.Dar cel mai drag îi era Abdullah căci pe fruntea lui strălucea acum lumina divină ce împodobise până atunci propria sa frunte.Cu ajutorul acestora reuși să descopere și să repare fântâna Zemzem.

                                                      (va continua mâine)