Eu sunt fiul a două sacrificii
Într-o zi, Abdulmuttalib auzi o voce; ”O, Abdulmuttalib! Împlinește-ți jertfa!”.Aduse mai multe jertfe, însă i se ceru să își țină cuvântul dat, acela de a-și sacrifica unul dintre fii.
Fiul ce urma să fie sacrificat fu ales prin tragere la sorți.Ochii lui Abdulmuttalib se umplură de lacrimi când văzu că cel ce urma să fie sacrificat era Abdullah, cel mai iubit dintre fiii săi.
Pe când se îndrepta către sanctuarul de la Kaaba cu cuțitul în mână, ținându-și fiul, Qureișii ce urmăreau mirați ceea ce se întâmpla, au intervenit. ”Oprește-te Abdulmuttalib! Nu suntem de acord să îți ucizi fiul.Dacă tu vei proceda astfel se va crea un precedent și toți vor fi nevoiți să își omoare copiii pentru a-și respecta promisiunile.Trebuie să îl mulțumești pe Allahu teala într-un alt mod! Consultă un oracol, care să te îndrume!”
Abdulmuttalib merse la Kutbe, oracolul din Hayber, care îl întrebă prețul răscumpărării unui om, în tribul Qureiș.Prețul era de zece cămile.Atunci, oracolul l-a sfătuit să se tragă la sorți între zece cămile și Abdullah, adăugând; ” Dacă sorții vor fi de partea fiului tău, atunci vei mai adăuga zece cămile și veți trage din nou la sorți.Veți proceda astfel mărind numărul cămilelor până când sorții vor ieși de partea acestora”.
Abdulmuttalib procedă întocmai și fu nevoit să crească numărul cămilelor până când se ajunse la un număr de 100 de cămile.Abia atunci sorții fură de partea cămilelor.Mai traseră la sorți încă de două ori, dar rezultatul fu același.Abdulmuttalib strigă; ”Allahu ekber! Allahu ekber!” și sacrifică toate acele cămile, împărțind carnea săracilor.
Profetul Muhammed aleyhisselam obișnuia să spună; ”Eu sunt fiul a două sacrificii”, referindu-se la acest eveniment și la strămoșul său Hazreti Ismail aleyhisselam, ce de asemenea era să fie sacrificat de tatăl său, Hazreti Ibrahim aleyhisselam.