Untitled Document

Halime hatun, doica Profetului (1)

Luându-și în brațe pruncul binecuvântat, Amine hatun uită un pic durerea produsă de decesul soțului său, Abdullah.După ce îl alăptă timp de nouă zile, Suveybe, roaba lui Ebu Leheb avu onoarea de a-l alăpta de asemenea pentru câteva zile.Aceasta îi alăptase și pe Hazreti Hamza și mai târziu pe Ebu Seleme.Hafîz ibni Gezri relatează: ”Ebu Leheb a fost văzut în vis.Când a fost întrebat care este situația sa, el a răspuns; ” Sunt pedepsit aici în mormânt, însă în fiecare an în cea de-a doisprezecea noapte a lunii Rebiul evvel, pedeapsa îmi este atenuată.Mă înviorez sorbind apa răcoritoare ce îmi curge dintre două degete.În noaptea nașterii Trimisului lui Allah, roaba mea Suveybe mi-a adus această veste, iar eu de bucurie am eliberat-o și i-am poruncit să îl alăpteze.Acesta este motivul pentru care în aceste nopți pedeapsa îmi este atenuată.”

În acea perioadă în Mecca exista obiceiul de a încredința copii unor doici, care îi creșteau o perioadă în regiunile din apropierea Meccăi unde aerul era mai curat, iar apa mai dulce, deoarece aerul fierbinte al orașului era greu de suportat pentru copii.Din acest motiv, în fiecare an soseau în Mecca foarte multe femei care luau în grijă câte un copil.După ce îi creșteau o perioadă, îi înapoiau familiilor lor și primeau în schimb cadouri și bani.

Ca și în alți ani și în anul nașterii Profetului femeile din tribul Beni Sa`d, ce trăiau pe platourile montane din apropierea Meccăi veniră în oraș pentru a se oferi ca doici.Acest trib era recunoscut printre triburile din jurul Meccăi pentru onoarea, generozitatea, modestia și curajul oamenilor săi.De asemenea erau recunoscuți și pentru corectitudinea cu care vorbeau limba arabă.În acel an regiunea în care se găsea acest trib era măcinată de o secetă și foamete cumplite.