Untitled Document

Halime hatun, doica Profetului (2)

Halime hatun, membră a acestui trib ne relatează situația astfel:

”În acel an am fost nevoită să caut ierburi pe câmp și când le găseam îi aduceam mulțumiri lui Allahu teala.Treceau uneori și câte trei zile fără să pun ceva în gură.În aceste vremuri grele am născut un copil.Foamea pe de o parte și problemele nașterii pe de altă parte ne dădeau de furcă.Erau momente când nu mai deosebeam ziua de noapte și cerul de pământ din cauza foamei.Într-o noapte pe când ațipisem în pustietate am visat o persoană care a venit și m-a scufundat într-o apă mai albă ca laptele, iar apoi mi-a zis să beau.Am băut cu poftă până mi-am potolit setea.Apoi m-a forțat să beau din nou.Am băut cu plăcere, căci apa era mai dulce ca mierea.”O Halime, să ai lapte din belșug”, îmi spuse el; ”M-ai recunoscut?”.Când i-am răspuns că nu îl cunosc mi-a zis; ”Eu sunt ruga ta de mulțumire adusă în momentele de suferință.Halime, du-te la Mecca! Acolo vei avea ca tovarăș o ”lumină” și vei fi îmbelșugată.Să nu pomenești nimănui despre acest vis!” Când m-am trezit am observat că aveam pieptul plin de lapte, iar suferința și foamea mă părăsiseră.”

În comparație cu anii precedenți,datorită secetei și foametei, un număr mult mai mare de femei din tribul Beni Sa`d coborâseră în Mecca pentru a lua copii în grijă.Toate se întreceau în a lua copiii familiilor înstărite, însă nimeni nu se gândea să îl ia pe orfanul Muhammed, cu gândul că nu va primi o răsplată prea mare.Printre aceste femei se găsea și Halime, recunoscută pentru puritatea, blândețea, curățenia și comportamentul desăvârșit.Ea ajunsese cu întârziere în Mecca, căci animalul lor era foarte istovit.Însă această întârziere fu pentru ea și soțul ei prilej de a primi mult mai mult decât spera. Tocmai atunci se întâlniră cu Abdulmuttalib, conducătorul Meccăi.Acesta auzindu-le dorința le propuse să îl ia pe nepotul său, având astfel parte de fericire și de un rang înalt.