Untitled Document

Halime hatun, doica Profetului (4)

Pe drumul spre casă ei fură binecuvântați cu nenumărate binefaceri. Mãgãrița pe

care ea o cãlãrea când a mers la Mekka era slabã și aproape deșelatã,

dar, cu toate acestea, ea s-a înzdrãvenit și au putut cãlãtori mai repede,

spre marea uimire a tovarãșilor de cãlãtorie ai Halimei.Aceste binefaceri și belșugul nu îi părăsiră nici în tabăra tribului Beni Sa`d, unde ugerele animalelor care până mai ieri erau înfometate acum erau pline de lapte.Vecinii care văzură toate acestea înțeleseră că tot belșugul se datora acelui copil pe care îl luaseră.

Profetul Muhammed aleyhisselam sugea lapte doar de la sânul drept al doicii sale, Halime, lăsând sânul stâng fratelui său de lapte.La vârsta de 2 luni a început să meargă de-a bușelea, la 3 luni stătea în picioare, iar la 4 luni mergea sprijinindu-se de perete.La vârsta de 5 luni a început să meargă, iar la 6 luni putea merge singur rapid.La vârsta de 8 luni se putea face înțeles când vorbea, iar la 9 luni vorbea clar.La vârsta de 10 luni trăgea cu arcul.Conform relatării lui Halime hatun, primele cuvinte rostite când a început să vorbească au fost; ”La ilahe illallahu vallahu ekber.Velhamdulillahi rabbil alemin ”.Din acea zi nu a existat acțiune întreprinsă de el pe care să o facă fără a rosti numele lui Allah.Nu mânca nimic folosindu-se de mâna stângă.După ce a început să meargă se îndepărta de locul de joacă al copiiilor motivând; ”Noi nu am fost creați cu acest scop”.În fiecare zi era învăluit de o lumină precum lumina soarelui care mai apoi se risipea.Vorbea cu luna, iar aceasta se mișca la indicațiile sale.