Călugărul Bahira (1)
Pe când Profetul nostru avea vârsta de doisprezece ani văzu că Ebu Talib se pregătește pentru o călătorie în scop comercial.Înelegând că unchiul său nu dorește să îl ia în această călătorie îi spuse; ”În grija cui mă lași în acest oraș și pleci? Nu am nici tată, nici pe cineva căruia să îi fie milă de mine!...” Aceste cuvinte avură un efect foarte puternic asupra lui Ebu Talib care se hotărî să îl ia în călătorie și pe Muhammed aleyhisselam.După o lungă călătorie caravana poposi în apropierea mânăstirii creștine din Busra, unde se afla un călugăr pe nume Bahira, ce avea o carte care fusese ascunsă și trecută din generație în generație, din care dădea răspunsul tuturor întrebărilor care i se adresau.Deși caravana tribului Qureyș mai trecuse pe aici și în alți ani nu îl interesase deloc.În schimb de această dată era diferit.Călugărul aștepta ceva plin de curiozitate și din această cauză în fiecare dimineață urca în turnul mânăstirii și scruta zarea spre drumul de venire al caravanelor.De această dată se întâmpla ceva diferit. Plin de emoție sări de la locul lui.Căci privind în zare observă caravana tribului Qureyș care se apropia, protejată fiind de un nor.Acest nor îl umbrea pe Profetul Muhammed aleyhisselam.Observând că în momentul poposirii crengile copacului sub care se așezase Profetul se aplecaseră asupra sa, Bahira fu cuprins de o emoție puternică.Porunci imediat să se pregătească masa și trimise un om să cheme la masă pe toți cei ce veniseră cu caravana.Oamenii acceptară invitația lăsându-l pe Muhammed aleyhisselam să păzească caravana.