Călugărul Bahira (2)
Bahira î iprivi cu atenție pe toți cei ce veniră la masă și întrebă; ”Este cineva dintre voi care nu a venit la masă?”.Ei răspunseră că este o persoană care nu a venit și a rămas lângă caravană.Călugărul insistă foarte mult ca și acea persoană să li se alăture mai ales că observase că deși oamenii din caravană veniseră la masă norul nu venise cu ei ci rămăsese lângă caravană. Imediat cum veni Profetul, Bahira îl studie foarte atent și apoi îl întrebă pe Ebu Talib; ”Acest copil face parte din familia ta?”.
Ebu Talib răspunse; ”E fiul meu”.
Atunci Bahira spuse; ” În cărți se spune că tatăl acestui copil nu este în viață. El nu este fiul tău”.
” E adevărat, este fiul fratelui meu”, încuviință Ebu Talib.
”Ce s-a întâmplat cu tatăl lui”, întrebă Bahira.
”A murit în preajma nașterii copilului”, răspunse Ebu Talib.
”Ai spus adevărul, iar mama sa?”, întrebă Bahira.
”A murit și ea”, adăugă Ebu Talib.
Auzind acestea Bahira aprobă încă o dată răspunsul și întorcându-se către Profet jură pe idoli.Profetul îi spuse;”Nu te jura folosind numele idolilor.Pe această lume nu există dușmani mai mari pentru mine decât ei.Îi urăsc.”
De această dată Bahira jură pe Allahu teala și îl întrebă pe Profet dacă doarme.”Ochii mi se închid, dar inima mea nu doarme niciodată”, răspunse Profetul.