Prima revelație (1)
La vârsta de treizeci și șapte de ani preaiubitul Profet Muhammed sallallahu aleyhi ve sellem începe să audă voci ce îl cheamă; ”Ya Muhammed!”.În jurul vârstei de treizeci și opt de ani începe să vadă unele lumini divine.În afara soției sale Hatige, Profetul nu împărtășește nimănui aceste stări ieșite din comun pe care le trăiește.
În acest timp, în Arabia, populația se îndepărtase de regulile divine și se divizaseră în clase precum bogați săraci, puternici slabi, stăpâni sclavi.Primii îi zdorbesc pe cei din urmă sub dominația lor și nu îi tratează ca pe niște oameni.Bunurile celor slabi sunt luate cu forța și nu există nici o autoritate care să împiedice aceste abuzuri.Toți erau lipsiți de rușinea, teama și virtuțile proprii celor care cred în Allah.Toate fărădelegile, precum crima, preacurvia, jocurile de noroc, alcoolul erau înfăptuite în mod liber, fără a fi considerate anormale.Vaietele și plânsetele oamenilor nevinovați se ridicau la cer.Din punct de vedere moral societatea se afla într-o prăpastie, iar oamenii într-o mare a ignoranței.Femeile erau vândute ca simple mărfuri; fetele erau îngropate de vii fără milă.Și ceea ce era cel mai rău, acești oameni fără inimă considerau o mare onoare faptul că se închinau și se rugau idolilor pe care ei înșiși îi făceau și care nu le aduceau nici un beneficiu sau prejudiciu.