Necredința (1)
Cel mai mare dintre toate răutățile este necredința în Allahu teala, ateismul.Tot o dovadă de necredință este și necredința în Trimisul lui Allah, Muhammed aleyhisselam, sau credința în ceea ce nu trebuie.Credința reprezintă mărturisirea prin viu grai și acceptarea cu inima a tot ceea ce ne-a transmis Trimisul lui Allah.Trebuie să ne ferim să spunem sau să facem ceva ce este indicat ca semn de necredință, în Islam, precum tratarea cu ușurință a poruncilor sau interdicțiilor Islamului, ironizarea Coranului, a îngerilor, a profeților sau îndoiala.
Necredința se împarte în trei categorii:
1.-din ignoranță
2.-din încăpățânare
3.-de situație
Necredința din ignoranță este proprie celor ce nu gândesc.Ignoranța este de două feluri; simplă și cea a celor ce urmează o ideologie greșită. Cei din prima categorie sunt precum animalele, sau chiar mai rău.Căci animalele sunt foarte bune în scopul pentru care au fost create.Ceea ce îi diferențiază pe oameni de animale sunt știința și rațiunea.Ignoranța nu este o scuză, ci este un mare păcat, deoarece fiecare musulman are datoria să învețe tot ce este necesar din cunoștințele islamice.
Cei ce fac parte din cea de-a doua categorie sunt cei urmează o ideologie greșită precum cea a filozofilor greci, ori a celor 72 de grupuri ale musulmanilor ce nu respectă tradiția profetică.