Untitled Document

Cel mai mare vis al meu, prosternarea

Uimită de tot ceea ce auzea, Fatma face în acele zile primii pași către rugăciune.Cum va putea împlini rugăciunea dacă nu putea sta în picioare?Mătușa ei o învăță cum să împlinească rugăciunea stând.Împreună cu acea rugăciunea, Fatma cea care își vedea necazul ca pe o povară, dispăru și în locul ei apăru o nouă Fatma.În timpul bolii ce înainta, rugăciunea îi era cea mai mare alinare.

Într-o zi în Sivas veniră pentru o conferință, doi scriitori, Ahmet Bulut și Senai Demirci.În timp ce se gândea cum ar putea ajunge acolo în scunul cu rotile, cu ajutorul mamei ei, Fatma se regăsi în salonul de conferințe.Aici a făcut cunoștință cu scriitorii și le-a explicat că i-a scris Profetului Muhammed ce a mürit la 63 de ani, 63 de scrisori, pe care vroia să i le trimită prin intermediul celor ce vor merge în pelerinaj.Auzind acestea scriitorii porniră de dimineață,către satul fetei.Îi aduseră la cunoștință că TRT (televiziunea turca) va realiza un documentar cu o persoană în pelerinaj.Și fără a se gândi cum ar fi posibil acest lucru în cărucior, îi propuseră acest lucru Fatmei.Persoana căutată fusese găsită.Pe când tânăra căuta o cunoștință care să îi ducă și să îi citească scrisorile la Medina, iată că ea însăși ajunse pe pământurile sfinte și se întoarse de acolo pelerin (hagî).

 (continuarea mâine)