Untitled Document

Cel mai mare vis al meu, prosternarea

Asemănându-se cu o furnică șchioapă pe drumul pelerinajului, Fatma mărturisește; ”Necazul meu mi-a fost remediu”.Și continuă; ”Binecuvântarea mea, leacul meu, boala mea frumoasă; nenumărate mulțumiri celui ce mi te-a trimis ca binecuvântare și leac.Trebuie să mulțumim pentru orice binecuvântare, dar această boală a fost pentru mine o binecuvântare pentru care nu am destulă putere să mulțumesc cum se cuvine, elhamdülillah…Îmi iubesc boala la nebunie.Prin ea am înțeles că totul este fără rost în această lume, și că adevărata fericire este doar în Paradis…”

”Faptul că nu am putut împlini prosternarea și poziția kîyam, fizic, m-a făcut să iubesc rugăciunea și mai mult.Îmi este dor și îmi doresc să împlinesc poziția Kîyam(poziția în picioare).Când văd oamenii care împlinesc rugăciunea, folosindu-și tot corpul, ochii mi se umplu de lacrimi.Să poți sta în picioare e cu totul altceva…Acolo, în rugăciune este locul cel mai potrivit pentru om, pentru a sta în picioare fără nici un sprijin.Și faptul că nu mă pot prosterna…Este atât de greu…Este lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult, ca fruntea mea să atingă pământul, în prosternare…

Fatih Selek (Cotidianul Turcia 27.10.2011)