Necesitățile din timpul rugăciunii
Necesitățile din timpul rugăciunii sunt următoarele:
1.-Recitarea surei Fatiha
2.-Recitarea unei sure scurte sau cel puțin a trei versete scurte după sura Fatiha.
3.-Recitarea surei Fatiha și a surei scurte la primele două unități de rugăciune obligatorie și la toate unitățile rugăciunilor tradiționale și necesare.
4.-Împlinirea prosternărilor consecutiv.
5.- La rugăciunile de trei sau patru unități (rekeat) să se stea la cea de-a doua unitate, în poziția de ședere, cât să se recite Ettehiyyatu.Ultima ședere este obligatorie.
6.-Să nu se stea la cea de-a doua unitate de rugăciune, în poziția de ședere, mai mult decât timpul necesar recitării Ettehiyyatu.
7.-În timpul prosternării să se atingă pământul cu fruntea și nasul.
8.-Respectarea timpului fiecărei poziții.
9.-La sfârșitul rugăciunii să se rostească Esselamu aleykum ve rahmetullah.
10.-La sfârșitul celei de-a treia unități a rugăciunii vitr să se recite rugile kunut
11.- Să se rostească tekbir la rugăciunile de sărbătoare
12.-În timpul rugăciunilor de dimineață (sabah-fajr), de asfințit(akșam-maghrib), de vineri și de sărbătoare imamul va recita cu voce tare sura Fatiha și surele scurte.
13.-Imamul și cel ce împlinește rugăciunea individual vor recita cu voce joasă la rugăciunile obligatorii (farz) de amiază (oglen-zuhr), de după amiază (ikindi-asr), la a treia unitate a rugăciunii obligatorii de asfințit și la al treilea și al patrulea rekeat al rugăciunii obligatorii de seară (yatsî-`isha).Acolo unde este necesar ca imamul să recite cu voce tare, cel ce face rugăciunea individual poate recita atât cu voce tare, cât și cu voce joasă.