Hazreti Omer
În timpul califatului lui Hazreti Omer trăia un muzicant, care cânta la nunți.Cu timpul acesta îmbătrâni, vocea i se urâți, astfel că ajunse să nu mai fie chemat nicăieri.Nu mai putea câștiga nimic și rămase nevoiaș, fără nici o bucată de pâine.Într-o zi se rugă lui Allah, cu sufletul ars de tristețe; ”O, Doamne! Mi-ai dat viață lungă și multe ocazii.Niciodată nu ai precupețit binefacerile Tale de la acest rob potrivnic. Șaptezeci de ani am făcut nenumărate păcate și nu te-am urmat.Însă Tu nici măcar o zi nu mi-ai tăiat cele necesare traiului.De acum nu mai am nici un venit.Azi sunt oaspetele tău”, după care merse în cimitir.Aici plânse îndelung, apoi își puse instrumentul muzical sub cap și adormi.
În acest răstimp, Hazreti Omer ”radiyallahu anh” auzi o voce în vis; ”O, Omer!Salvează-ne robul din nevoie! În cimitir avem un rob bun. Ia din bunul statului 700 de dinari și dă-i acelui rob!”.
Hazreti Omer se trezi deodată de măreția acelei voci și o porni imediat către cimitir.Însă acolo nu zări pe nimeni în afara acelui bătrân cântăreț.Își spuse; ”Cum se poate ca acest bătrân cântăreț să fie robul preacurat, demn de slujire, care mi-a fost indicat în vis?”Merse lângă el și tuși pentru a-și face simțită prezența.Trezindu-se și văzându-l în fața sa pe calif, bătrânul se sperie și exclamă; „O, Doamne, ajută-mă!”
Hazreti Omer îi spuse; ”Nu te teme, ți-am adus veste bună de la Allahu teala.Mi-a cerut să îți dau acești bani pentru nevoile tale.Folosește-i, iar când îi vei termina, vino la mine!” Auzind spusele lui Hazreti Omer, bătrânul începu să tremure și să plângă de rușine.Apoi își luă instrumentul muzical și îl sparse în bucăți, zicând; ”Mi-ai fost perdea între mine și Allahu teala!” Plângând și tânguindu-se se rugă lui Allahu teala; ”O, Doamne! Fie-ți milă de viața mea petrecută în răzvrătire.Mi-am irosit viața cu lucruri fără rost.Mi-am irosit respirația cântând cântece.Vai mie! O, Allah! Mă căiesc pentru tot ceea ce am făcut!”
După aceste cuvinte, strigă ”Allah” și căzu la pământ fără viață.Hazreti Omer le dădu de veste musulmanilor și le spuse;
”Iată adevărata căință este astfel.Să ne hărăzească Allah tuturor o astfel de căință!” După care împliniră rugăciunea bătrânului și îl îngropară.