Chiar și îngerii veneau să asculte
Profetul Muhammed sallallahu aleyhi ve sellem recita Coranul atât de frumos, de dulce și emoționant încât până și necredincioșii care îl ascultau erau plini de admirație.Era foarte mare numărul celor care se converteau după ce îl ascultau.Hazreti Bera bin Azib relatează; „L-am ascultat pe Trimisul lui Allah recitând sura Tin într-o zi, după rugăciunea de seară (yatsî-`isha).Recita atât de frumos.Nu am mai ascultat pe nimeni cu o voce și o citire atât de perfecte”.
Printre companionii Profetului erau mulți care aveau voce frumoasă care plângeau și aduceau lacrimi în ochi celor ce ascultau, la recitarea Coranului.Unul dintre aceștia era Useyd bin Hudayr.Într-o noapte își legă calul lângă el și apoi începu să recite sura Bakara.Calul tresări deodată.Hazreti Usayd se opri și calul se linști.Când începu să recite iar, calul se neliniști din nou.Când Hazreti Usayd tăcu, calul se calmă.Fiul său, Yahya dormea în apropiere de locul unde se afla calul.Temându-se ca animalul neliniștindu-se să nu-i rănească copilul, Hazreti Usayd se opri.Privind spre cer observă niște lumini ce străluceau într-o ceață precum umbra unui nor.Observă că atunci când se opri din recitat, luminițele se înălțară spre cer și se pierdură.Dimineață merse la Trimisul lui Allah și îi povesti cele întâmplate. „Știi ce erau acele lumini?”, îl întrebă Trimisul lui Allah. „Îmi jertfesc părinții pentru tine, o, Trimis al lui Allah! Nu știu”, am răspuns eu. Profetul Muhammed aleyhisselam îmi spuse atunci; „Erau îngeri.S-au apropiat la auzul vocii tale.Dacă ai fi continuat să reciți Coran, te-ar fi ascultat până dimineață, iar oamenii i-ar fi putut vedea și contempla.Căci nu s-ar fi putut ascunde de ochii oamenilor”.