Lacrimile lui Hazreti Aișe
Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem stătea într-o noapte împreună cu Hazreti Aișe.La un moment dat își așeză capul în brațele lui Hazreti Aișe și contempla stelele.
Hazreti Aișe privea în acest timp luna plină.
Însă ce să vadă?
Chipul binecuvântat al Trimisului lui Allah era mai strălucitor și mai luminos decât luna plină.Hazreti Aișe se emoționă și două lacrimi picurară pe chipul Profetului.
Acesta o întrebă:
-Plângi?
-Da, Trimis al lui Allah.
-De ce?
Hazreti Aișe își șterse ochii și răspunse:
-Am văzut că chipul tău este mai luminos și mai strălucitor decât luna plină, de aceea.
-Te-a mirat acest lucru?
-Da, o, Trimis al lui Allah.
-Să nu te mire, căci Allahu teala a creat lumina lunii și a soarelui din lumina mea.
De această dată Hazreti Aișe întrebă:
-Dar tu la ce priveai o, Trimis al lui Allah?
-Priveam stelele, căci între companionii mei este unul ale cărui acte de adorare se ridică la cer, numeroase precum stelele.
Hazreti Aișe se gândi că acest companion ar putea fi tatăl ei și întrebă:
-Cine este acesta o, Trimis al lui Allah?
-Este Omer.
După care continuă:
-Dar recompensele lui sunt față de recompensele tatălui tău precum o picătură față de o mare.