Scrisoarea lui Șerefuddin Munir ”rahimehullahu teala„ (5)
Conform unei relatări când îngerul Azrail a venit lângă Profetul Suleyman, a privit cu atenție una dintre persoanele de acolo.Acea persoană s-a speriat foarte tare de privirea severă a îngerului și după plecarea acestuia i-a cerut Profetului Suleyman să poruncească vântului să îl ducă într-o țară vestică pentru a scăpa de îngerul Azrail.Cînd Azrail aleyhisselam a revenit, Suleyman aleyhisselam l-a întrebat de ce l-a privit atât de sever pe acel om, iar acesta i-a răspuns, (Mi s-a poruncit ca într-o oră să iau sufletul acestui om într-o țară din vest, dar când l-am văzut aici, de mirare, l-am privit insistent.Când a trebuit să îndeplinesc porunca și m-am dus în vest l-am găsit acolo și i-am luat viața).[Această povestire este scrisă în detaliu în cartea Mesnevi, a lui Jelaluddini Rumi ”rahimehullahu teala”]Observăm că predestinarea nu este o poruncă ci ceva bine cunoscut.După cum se vede omul se temea de Azrail aleyhisselam deoarece predestinarea veșnică se va întâmpla.Suleyman aleyhisselam l-a ascultat și astfel predestinarea a fost efectuată printr-un lanț de mijloace.Astfel că cel care a fost determinat să fie sa`id în veșnicie va primi credință și își va corecta comportamentul prin ascetism.În cel de-al 125 lea verset al surei En`am se spune, (Allahu teala va așeza Islamul în inima robului pe care dorește să îl aducă pe calea cea dreaptă).Cel căruia i-a fost predestinat să fie șakîi și să meargă în Iad va zice, (Nu este nevoie de acte de adorare din moment ce s-a determinat din veșnicie cine va fi sa`id și cine va fi șakîi).Gândind astfel nu va împlini acte de adorare.Gândirea sa și neîmplinirea actelor de adorare denotă că acesta fusese predestinat din veșnicie să fie șakîi.