Untitled Document

Comportamentul Trimisului lui Allah în afara casei (4)

Își exprima opiniile în treburi utile comunității sale.

Și ajutorul, pentru fericirea lumească și cea veșnică a comunității sale.

Trimisul lui Allah nu spunea niciodată; „Nu!”.În momentul în care i se cerea ceva răspundea afirmativ, iar dacă i se cerea ceva ce nu dorea, tăcea, astfel din tăcerea sa se înțelegea că nu este de acord.

Se ocupa de fericirea lumească și cea veșnică a fiecăruia.În timpul unei lupte, când i s-a cerut să se roage pentru distrugerea necredincioșilor, a spus; „Eu nu am fost trimis pentru a blestema și pentru ca oamenii să fie chinuiți.Eu am fost trimis pentru a face bine tuturor și pentru ca oamenii să găsească pacea.”

În sura Enbiya, versetul 107 se spune; „Te-am trimis ca o binecuvântare pentru lumi”.Astfel că trudea pentru bunăstarea, binecuvântarea tuturor.

Hind bin Ebi Hale relatează despre mersul Profetului, următoarele:

Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem mergea cu pas vioi fără a-și legăna picioarele, cu pași mari, aplecându-se în față de parcă ar fi coborât dintr-un loc înalt, sobru și liniștit.

Dacă dorea să privească către ceva se întorcea cu totul în acea direcție.

Nu privea în jurul său la întâmplare.

Privea mai mult către pământ decât privea către cer, iar către pământ privea cu coada ochiului.

În timpul mersului rămânea în urma Companionilor.

Când se întâlnea cu cineva, el era primul care saluta.

Hazreti Ebu Hureyre relatează:

”Nu am văzut pe nimeni care să meargă mai rapid decât Trimisul lui Allah.În timpul mersului, pământul parcă rula sub picioarele sale.

Noi ne depuneam mari eforturi în urma sa pentru a-l ajunge.Însă el mergea foarte lejer”.