Comportamentul Trimisului lui Allah în afara casei (5)
Conform relatării lui Enes bin Malik; Profetul Muhammed aleyhisselam făcea musahafa (împreunarea palmelor cu degetele mari lipite) când se întâlnea cu cineva și nu-și retrăgea mâna până ce cealaltă persoană nu își trăgea mâna.De asemenea nu privea în altă parte până ce cel din fața sa nu-și întorcea fața.
Enes bin Malik relata: Când Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem a fost întrebat; „O Resulullah! Să ne înclinăm unii în fața altora? „Nu!” ne-a răspuns Trimisul lui Allah. „Să ne îmbrățișăm unii cu alții?„ am întrebat atunci. „Nu! Însă faceți musafaha!” ne-a răspuns Trimisul lui Allah.
Profetul era mereu gânditor.Iar tăcerea sa era mai îndelungă decât perioadele în care vorbea.Nu vorbea vorbe de prisos.Începea și termina orice convorbire pomenind numele lui Allahu teala.
Când vorbea folosea cuvinte scurte și concise.Vorbele sale erau întotdeauna adevărate.Nu folosea cuvinte în exces, dar nici prea puține.
Nu jignea și nu rănea pe nimeni.Era respectuos față de cea mai mică binecuvântare, necriticând nici o binecuvântare.Nu lăuda nici o binecuvântare care îi plăcea, dar nici nu critica ceva ce nu-i era pe plac.
Nu se supăra niciodată pentru lucruri lumești.Însă nimic nu-i putea potoli supărarea până când nu făcea dreptate, atunci când un drept era violat.
Niciodată nu se supăra și nu căuta răzbunare pentru probleme personale.Când dorea să indice ceva nu o făcea cu degetul, ci cu toată mâna.Când se mira își schimba poziția mâinii astfel, dacă avea palmele îndreptate în sus, le întorcea către pământ și dacă le avea îndreptate în jos, le întorcea către cer.În timp ce vorbea gesticula, având obiceiul de a-și lovi mereu palma dreaptă cu partea interioară a degetului mare al mâinii stângi.Când se supăra, nu arăta, renunțând imediat la supărare.
Când se înveselea sau când era liniștit închidea ochii.Nu râdea în hohote, ci doar zâmbea.Când zâmbea i se vedeau dinții precum perlele.