Untitled Document

Hilye-i Seadet (4)

Obișnuia să poarte diferite veștminte.Când primea soli ai unor țări străine se îmbrăca cu haine scumpe și frumoase și își arăta chipul frumos.Purta un inel din argint cu piatră de agat, pe care era scris „Muhammedun Resulullah” și pe care îl folosea ca pecete.Patul său era din piele, umplut cu scoarță de curmal.Uneori folosea acest pat, alteori dormea doar pe pielea întinsă pe jos, iar alteori dormea pe rogojină sau direct pe pământ.Dormea pe partea dreaptă, așezându-și palma sub obrazul drept.Nu primea danie, nu mânca lucruri precum ceapă sau usturoi și nu recita versuri.

Ochii săi binecuvântați dormeau, însă inima-i binecuvântată nu dormea niciodată.Se culca flămând și se trezea sătul.Nu căsca niciodată.Trupul său era luminos, iar umbra nu-i cădea pe pământ.Muștele nu se așezau pe veștmintele sale, iar țânțarii și alte insecte nu îi sugeau sângele.

 Cei mai aleși dintre companioni relatează următoarele, despre frumusețea Profetului: Ebu Hureyre; „Nu am văzut o persoană mai frumoasă decât Trimisul lui Allah, de parcă soarele cu toată lumina sa strălucea pe chipul său.Când zâmbea, dinții săi răspândeau lumini pe pereți”.

Ibn-i Ebi Hale; „Fața binecuvântată a Profetului nostru strălucea precum luna plină”.

Hazreti Ali; „Era foarte impunător, astfel că cel ce îl vedea deodată era cuprins de frică.Însă cel ce stătea de vorbă cu el îl îndrăgea imediat”.

Jabir bin Semure; „Trimisul lui Allah îmi mângâie fața cu mâna sa binecuvântată.Mâna sa mirosea ca un parfum scos din gențile vânzătorilor de parfumuri și m-a răcorit.Dacă Trimisul lui Allah dădea mâna cu cineva pentru musafeha, mâna aceluia păstra acel parfum plăcut întreaga zi”.

Hazreti Aișe; „Când Trimisul lui Allah mângâia capul unui copil, acesta se făcea remarcat imediat în mijlocul celorlalți copii, prin mirosul frumos pe care îl răspândea”.