Untitled Document

DISCURSUL DE RĂMAS-BUN (3)

O, voi oameni! Domnul vostru este Unul și același.De asemenea și tatăl vostru este același; toți suntem copiii lui Adem.Iar Adem a fost creat din pământ.Cel mai valoros pentru Allahu teala, este cel evlavios.Arabul nu este superior nimănui, doar pentru că este arab.Superioritatea cuiva stă doar în evlavia sa.

O, oameni! Dacă veți fi întrebați de mine, ce veți răspunde?...”

Companionii Profetului răspunseră; „ Vom mărturisi că ai propovăduit religia lui Allahu teala.Că ți-ai împlinit datoria și ne-ai sfătuit.”

În urma acestor cuvinte, Trimisul Allah sallallahu aleyhi ve sellem ridică degetul arătător și coborându-l asupra mulțimii, spuse; „Fii martor, o, Doamne! Fii martor, o, Doamne! Fii martor, o, Doamne!”

În ziua când Trimisul lui Allah a rostit discursul de rămas bun,a fost revelat versetul 3 din sura Maide; „...În ziua aceea am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!...” Hazreti Ebu Bekir izbucni în plâns la auzul acestui verset.Companionii Profetului îl întrebară care este motivul lacrimilor sale, iar acesta le răspunse; „Acest verset ne indică apropierea morții Trimisului lui Allah.Acesta este motivul lacrimilor mele”.

Resulullah sallallahu aleyhi ve sellem rămase în Mecca 10 zile, timp în care împlini Pelerinajul de Adio și tavaful (înconjurarea Kaabei) de adio, după care se înapoie în Medina.Companionii Profetului reîntorși în regiunile de proveniență transmiseră povețele și poruncile Profetului expuse în Discursul de Adio.