Martiriul lui Abdullah bin Jahș
În toiul luptei de la Uhud, deodată, simbolul vitejiei Hazreti Abdullah bin Jahș și maestrul arcașilor Sa`d bin Ebi Vakkas se întâlniră.Ambii erau răniți.Hazreti Sa`d bin Ebi Vakkas relatează: „Era un moment de foc în toiul luptei de la Uhud.Deodată Abdullah bin Jahș veni lângă mine, mă trase de mână și mă conduse lângă o stâncă.Aici îmi spuse; „Acum roagă-te, iar eu voi spune ”amin”.Apoi mă voi ruga eu, iar tu vei spune ”amin”. „Bine” am spus și m-am rugat; „O Allah, dă-mi multă putere și trimite-mi dușmani grei pe care să-i răpun în luptă.Să mă întorc acasă veteran.” Abdullah bin Jahș spuse din toată inima „Amin”.
Apoi veni rândul său pentru a se ruga; „O Allah, trimite-mi dușmani grei cu care să mă lupt pe viață și pe moarte și să îi nimicesc.În final unul dintre ei să mă martirizeze, să îmi taie urechile, nasul și buzele.Să vin în fața Ta plin de sânge.Când mă vei întreba; „Abdullah! Ce ai făcut cu buzele, nasul și urechile tale?” eu să Îți răspund; „O Allah, eu am făcut multe greșeli cu ele, nu le-am întrebuințat cum se cuvine.Mi-a fost rușine să le aduc astfel în fața Ta.Într-o luptă în care se afla și Trimisul Tău, m-am tăvălit în praf și am venit.” Inima nu mă lăsa să spun „amin„ pentru o astfel de rugă.Însă deoarece mi-o ceruse și promisesem, am spus; „Amin„.
Apoi ne-am scos săbiile și am continuat lupta.Amândoi nimiceam dușmanii ce ne apăreau în față.El se lupta vitejește și destrăma rândurile necredincioșilor.Își ataca dușmanul în mod repetat cu o dorință aprigă de a cădea martir.Pe când se lupta strigând „Allahu ekber!...Allahu ekber!...” i se rupse sabia.Atunci Trimisul lui Allah îi întinse o ramură de curmal pentru a continua lupta.Printr-o minune acea ramură de curmal deveni o sabie, iar el continuă să-și răpună dușmanii.Spre sfârșitul luptei căzu martir așa cum își dorise, lovit de săgețile aruncate de necredinciosul Ebu`l- Hakem.După ce căzu martir, politeiștii îl asaltară și îi tăiară nasul, urecile și buzele, sângele șiroindu-i pe corp.”