Untitled Document

Emigrarea (2)

În acest timp, Hazreti Ebu Bekir ceru și el permisiunea de a emigra.Trimisul lui Allah îi spuse; „Ai răbdare.Sper că Allahu teala  îmi va acorda și mie permisiunea de a pleca.Astfel vom emigra împreună”.

Hazreti Ebu Bekir plăti 800 de dirhemi pentru două cămile și începură să aștepte ziua plecării.Dintre musulmani, rămăseseră în Mecca  doar Trimisul lui Allah, Hazreti Ebu Bekir, Hazreti Ali, nevoiașii, bolnavii, bătrânii și musulmanii întemnițați de către politeiști.

În Medina, localnicii (ensari) îi primiră cu brațele deschise pe emigranți (muhajiri), îi găzduiră, astfel luând naștere între ei o strânsă uniune.

Luând în calcul și emigrarea Profetului și trecerea acestuia la conducerea musulmanilor din Medina, politeiștii intrară în alertă.Astfel că se adunară la Dar-un-Nedve și hotărâră să îl asasineze pe profet folosind câte o persoană din fiecare clan.

În acest răstimp Profetul Muhammed aleyhisselam primi permisiunea de emigrare de la Allah teala.Gebrail aleyhisselam veni și îi vesti planul politeiștilor, sfătuindu-l ca în acea seară să nu doarmă în patul său.Trimisul lui Allah îi ceru lui Hazreti Ali să doarmă în patul său și să înapoieze lucrurile pe care le avea în grijă, stăpânilor lor, spunându-i; „În această noapte dormi în patul meu și acoperă-te cu haina mea! Nu-ți fie teamă, nu ți se va întâmpla nimic rău!”

Hazreti Ali făcu așa cum îi ceruse Profetul, căci era gata să se jertfească pentru acesta, fără teamă.

În noaptea emigrării, politeiștii înconjurară casa Trimisului lui Allah.Acesta ieși din casă recitând primele versete din sura Yasin și luând un pumn de pământ îl împrăștie deasupra capetelor acestora.Conform unor relatări, cei ale căror capete au fost atinse de acest pământ, au murit în lupta de la Bedr.Profetul Muhammed aleyhisselam trecu printre ei liniștit și fără a fi rănit cumva, îndreptându-se spre casa lui Hazreti Ebu Bekir.Nici unul dintre necredincioși nu îl zări.