Untitled Document

Tale`al bedru aleyna (1)

Companionii Profetului ce emigraseră în Medina împreună cu musulmanii din Medina auzind de venirea Trimisului lui Allah erau cuprinși de febra așteptării.De aceea postaseră în cartierele de la periferia Medinei observatori ce aveau datoria de a le anunța apariția Sultanului Lumilor.L-au așteptat zile întregi cu ochii ațintiți către orizont, cu inimile arzând de dor precum deșertul însetat de apă.În cele din urmă deodată se auzi strigătul mult așteptat;

„Sosesc! Sosesc!...”Cei ce auziră își ațintiră ochii către deșert și strigătele de confirmare se ridicară:

 „Într-adevăr!...Da!..Da!...”

Observaseră și ei în ciuda căldurii dogoritoare a deșertului cum înainta spre ei  plin de măreție.Își strigau unii altora cuprinși de bucurie;

 „Veste bună!...Veste bună!...Sosește Trimisul lui Allah!...Sosește Profetul nostru!...Bucurați-vă o voi mediniți. Sărbătoriți! Sosește iubitul lui Allah!...

Aceste vești îmbucurătoare umplură într-o clipă străzile Medinei.Cu mic cu mare toată lumea aștepta această veste.Toți locuitorii Medinei își îmbrăcară cele mai frumoase veștminte și porniră grăbiți în întâmpinarea Trimisului lui Allah.Văzduhul răsuna de vocile care strigau „Allahu ekber”, iar lacrimile șiroiau pe obrajii musulmanilor.Medina trăia cea mai frumoasă zi din istoria sa, zi ce împletea tristețea cu bucuria.Pe de o parte cei ce oferiseră mari recompense pentru capul celui ce era recunoscut de către toți sub numele de ”El-Emin”(cel de încredere), de cealaltă parte cei ce erau pregătiți să își jertfească viețile pentru a-l apăra pe Trimisul lui Allah și pe companionii acestuia.

Mediniții se grăbeau să vadă chipul luminat al Profetului cât mai degrabă.Medina nu avusese parte în toată istoria ei.