Timpurile de rugăciune (1)
Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem relatează într-un hadis; ”Gebrail aleyhisselam mi-a fost imam două zile lângă ușa Kaabei.Am împlinit amândoi rugăciunea de dimineață la răsăritul zorilor, rugăciunea de amiază când soarele părăsea vârful, când umbra fiecărui lucru era cât înălțimea sa am făcut rugăciunea de după-amiază, la apusul soarelui(când marginea sa superioară a dispărut) am împlinit rugăciunea de apus și când zorii s-au întunecat, rugăciune de seară.În cea de-a doua zi am împlinit rugăciunea de dimineață când începea să se lumineze, rugăciunea de prânz când umbra fiecărui lucru avea de două ori lungimea sa, apoi imediat rugăciunea de după-amiază, pe cea de apus când deschideam postul și la o treime din noapte rugăciunea de seară.Apoi Gebrail aleyhisselam mi-a zis: ”O, Muhammed! Acestea sunt timpurile rugăciunilor tale și ale profeților trecuți.Comunitatea ta să împlinească fiecare rugăciune între aceste două timpuri”. De aici reiese că timpurile de rugăciune, zilnice, obligatorii sunt cinci.
Timpul rugăciunii de dimineață (sabah-fajr) este între răsăritul zorilor, când în partea de răsărit începe să se observe culoarea albă și răsăritul soarelui.
Timpul rugăciunii de amiază (oglen- zuhr) începe când umbrele se scurtează și încep să se lungească din nou și continuă până când umbra se lungește încă o dată sau de două ori cât lungimea obiectului.Prima variantă aparține imamilor Ebu Yusuf și Muhammed, iar cea de-a doua variantă lui Imam-i Azam Ebu Hanife ”rahmetullahi aleyh”.