Untitled Document

Dacă o picătură din sângele meu...(1)

După ce îl ucise pe Mus`ab bin Umeyr, Ibn-i Kamia datorită asemănării acestuia cu Hazreti Muhammed se întoarse în grabă în rândul necredincioșilor strigând; „L-am ucis pe Muhammed!” La auzul acestei vești, politeiștii fură cuprinși de bucuria de a-și fi atins ținta, astfel că întețiră lupta.Companionii Profetului, necunoscând adevărul, intrară în panică.Peste ei se așternu un aer de doliu.Chiar și viteazului Omer îi căzură brațele în lături și rămase înțepenit.Văzându-i pierduți, Enes bin Nadr îi întrebă; „De ce stați?”

„Trimisul lui Allah a fost martirizat!...” îi răspunseră companionii.Enes strigă; „Chiar dacă Trimisul lui Allah a căzut martir, Domnul său este veșnic.Cum să rămânem în viață după moartea Trimisului lui Allah! Haideți, ridicați-vă! Ne vom jertfi viețile pentru ceeace și-a jertfit și Profetul viața!” Apoi ridicându-și sabia și scandând „Allahu ekber!...” se avântă în mijlocul dușmanilor. Căzu, luptând și omorând mulți dintre ei.Hazreti Enes avea doar pe față șaptezeci de răni. Trupul îi era plin de nenumărate răni, astfel că în afara surorii sale nu l-a putut recunoaște nimeni.

Majoritatea companionilor se împrăștiaseră, iar o parte căzuseră martiri.Profitând de dezorganizarea companionilor, necredincioșii ajunseră lângă Trimisul lui Allah și îl înconjurară.Îl loviră cu pietre cu săbii, în încercarea de a-l ucide.Loviturile nu aveau efectul dorit, căci Trimisul lui Allah purta două armuri.Una din pietrele aruncate de Utbe bin Ebi Vakkas, îl lovi pe Profet în față și buza inferioară începu să sângereze, iar incisivul inferior i se rupse.În acel moment, Ibn-i Kamia îl lovi pe Profet cu sabia, în cap.Coiful i se sparse și două zale îi răniră tâmplele.Cu o altă lovitură de sabie, Ibn-i Kamia îi răni Profetului umărul. Acesta căzu într-o parte în groapa săpată de Ebu Amir, ca să cadă musulmanii.Trimisul lui Allah se rugă atunci pentru Ibn-i Kamia; „Allahu teala să te nenorocească și să te umilească!” Ibn-i Kamia cuprins de bucurie alergă către Ebu Sufyan, strigând; „L-am omorât pe Muhammed! L-am omorât pe Muhammed!...”.Necredincioșii își atinseseră scopul! Nu-i mai dădeau atenție Trimisului lui Allah, care se ridică din acea groapă și continuă să lupte alături de companionii săi.