Hubeyb bin Adiy (1)
Maviye, o servitoare liberă (s-a convertit mai târziu) ce se afla în casa unde a fost închis Hubeyb bin Adiy relatează:
„Hubeyb era încarcerat într-o celulă în casa în care mă aflam.Nu am văzut un prizonier mai binecuvântat ca el.Într-o zi am văzut că avea în mână un ciorchine de strugure cât un ulcior, din care mânca.În fiecare zi era văzut astfel.În acea perioadă și mai ales în Mecca era imposibil să găsești struguri.Dar lui îi erau trimiși de Allahu teala.În celula în care era închis își împlinea rugăciunile și recita din Coranul cel Sfânt.Femeile care îl auzeau recitând începeau să plângă și îl compătimeau.Uneori când îl întrebam dacă dorește ceva, îmi răspundea; „Adu-mi te rog apă dulce, nu-mi aduce din carnea sacrificată pentru idoli și anunță-mă dinainte când mă vor omorî, altă dorință nu am.” Când se hotărî ziua uciderii sale am mers și i-am dat de veste.Nu am văzut nici o schimbare pe fața lui sau o urmă de tristețe la primirea veștii.Când acea zi se apropie îmi ceru un brici pentru curățenia corporală.I-am dat briciul fiului meu, pe care l-am trimis să i-l ducă.Apoi deodată mi-a venit în minte; „Vai! Acest om îmi va omorî copilul cu briciul, căci el oricum va muri.” Am fugit repede după copil.
Hubeyb luă briciul din mâna copilului, apoi îl așeză pe genunchi pentru a-l dezmierda.Văzând asta m-am speriat și am început să țip. Înțelegând ce se întâmplă, Hubeyb îmi spuse; „Credeai că voi omorî acest copil? În religia noastră nu există așa ceva.Nu este demn de un musulman să ia viața unui om pe nedrept.”
Sosise ziua hotărâtă de idolatrii pentru a-i ucide pe Hubeyb bin Adiy și Zeyd bin Desinne.În acea zi, dimineață devreme le desfăcură lanțurile și îi scoaseră în afara Meccăi, ducându-i la Temim.Populația Meccăi, cât și oamenii de vază se adunaseră pentru a urmări execuția.