Martirii de la Uhud (2)
În acest răstimp o femeie se îndrepta grăbită într-acolo.Aceasta era Hazreti Safiyye, mătușa Profetului, sora tatălui său.Ca și celelalte femei, auzise și ea zvonul morții Profetului.Trimisul lui Allah văzând-o, se gândi că aceasta nu va rezista vederii martirilor mutilați, astfel că îi ceru lui Zubeyr bin Avvam; „Întoarce-o pe mama ta din drum , să nu vadă trupul fratelui ei”.Hazreti Zubeyr alergă în întâmpinarea mamei sale, care îl întrebă agitată; „Fiule! Dă-mi vești despre Trimisul lui Allah!...” Li se alătură și Hazreti Ali care o liniști spunându-i că Profetul este viu și în siguranță.Femeia se liniști însă le ceru să i-l arate pe Resulullah.Aceștia arătară către Profet, iar femeia se bucură văzându-l în viață.De această dată vru să înainteze să afle ce s-a întâmplat cu fratele ei, Hazreti Hamza.Fiul ei Zubeyr îi aduse la cunoștință cererea Profetului de a se întoarce.Hazreti Safiyye spuse atunci; „Dacă trebuie să mă întorc pentru a nu vedea ce i s-a întâmplat, aflu astfel că el a fost ciopârțit.El a pățit asta pe calea lui Allahu teala.Noi suntem gata să primim și altceva mai rău, luptând pe această cale, așteptând recompensa doar de la Allahu teala.Cu voia lui Allah vom fi răbdători și vom îndura.” Hazreti Zubeyr veni și îi transmise spusele mamei sale, Profetului, care spuse; „Atunci las-o să vadă”.
Hazreti Safiyye plânse în tăcere lângă trupul fratelui ei, Hazreti Hamza.
Venind către Uhud, Hazreti Safiyye adusese cu ea două mantii.Le scoase și le ceru să îl învelească pe fratele ei.Cel mai de seamă martir, Hazreti Hamza fu îngropat învelit în această mantie.