Martirii de la Uhud (4)
Majoritatea companionilor își pierduseră rudele pe câmpul de luptă.De aceea aveau sufletele rănite.Pentru a-i consola și a le alina durerea, Trimisul lui Allah spuse; „Jur pe Allahu teala că mi-aș fi dorit foarte mult să fi căzut și eu martir împreună cu companionii mei și să înoptez în inima muntelui Uhud.Allahu teala le-a așezat sufletele fraților voștri căzuți martiri în gușele păsărilor verzi.Ele vin și beau apă din râurile Paradisului.Mănâncă din fructele Raiului și contemplă cele patru colțuri ale Paradisului, plimbându-se prin grădinile de trandafiri.Apoi își petrec noaptea în luminile aurii agățate sub Arș.Văzând frumusețea și bunătatea acestor mâncăruri și băuturi, ei spun; „Ah! Dacă ar fi știut frații noștri ce binefaceri ne-a oferit Allahu teala, nu s-ar fi dat în lături de la martiriu, nu s-ar fi temut de luptă și nu ar fi evitat dușmanul”.Iar Allahu teala le-a spus; „Eu le-am vestit starea voastră” (și a revelat versetele 169-171 din sura Al-i Imran): „Să nu crezi că cei care au fost uciși pe calea lui Allahu teala sunt morți! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor și sunt bine dăruiți (din roadele Raiului). Veseli de binefacerea pe care le-a dăruit-O Allahu teala.Ei se bucură pentru aceia care au rămas în urma lor și nu li s-au alăturat încă, pentru că ei nu au a se teme și nici nu sunt mâhniți”...
Allahu teala li se arată și le spune; „O, robii mei! Spuneți-mi ce vă doriți, să vă dau cu prisosință”. Iar ei spun; „O, Doamne! Nu există ceva mai presus de ceea ce ne-ai dat, ca să mai cerem.Noi mâncăm tot ce ne dorim în Paradis.Dar dacă ar fi, ne dorim ca sufletele să ni se întoarcă în trupuri, să revenim pe pământ și să luptăm și să murim din nou pe calea Ta”.