Rugăciunile restante (1)
Rugăciunea este un act de adorare ce se împlinește cu trupul, de aceea nu poate fi împlinită de o persoană în locul altei persoane. Fiecare trebuie să împlinească propriile rugăciuni.Împlinirea rugăciunilor obligatorii (farz) sau necesare (vacib) după trecerea timpului de rugăciune este restanță, rugăciune restantă.
Împlinirea rugăciunilor obligatorii rămase restante este obligatorie, iar recuperarea rugăciunilor necesară este necesitate (vacib).Rugăciunea obilgatorie de vineri trebuie împlinită în timpul rugăciunii de amiază, a aceleiași zile.Cel ce nu s-a putut trezi din somn, la rugăciunea de dimineață a zilei de vineri, dacă își aduce aminte, va recupera această rugăciune, chiar și în timpul predicii.Nu este permisă împlinirea celorlalte cinci rugăciuni următoare înaintea recuperării rugăciunii ce le precede.Într-un hadis se relatează:
”Cel ce petrece un timp de rugăciune în somn sau uită și își aduce aminte când împlinește următoarea rugăciune în comunitate, să termine rugăciunea împreună cu imamul, după care să împlinească imediat rugăciunea restantă! Apoi să împlinească din nou rugăciunea împlinită cu imamul!”
Împlinirea rugăciunilor restante este permisă oricând, cu excepțiacelor trei timpuri în care este interzisă împlinirea rugăciunii.Împlinirea ei poate fi întârziată cât să se poată asigura mijloacele de întreținere ale familiei.