Untitled Document

Dorința de a fi martir

Într-o zi Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem le aduse la cunoștință companionilor săi veștile bune în legătură cu martiriul.În aceeași zi un companion pe nume Nevfel veni la Profet împreună cu soția și cei doi fii.

-O, Trimis al lui Allah, am o rugăminte.

-Ce este, o, Nevfel?

-Să rostiți ”Amin„ la ruga mea.

Trimisul lui Allah acceptă și Nevfel ridicând mâinile spuse:

-O, Doamne, fă ca acești doi fii ai mei să rămână orfani și soția mea văduvă.Hărăzește-mi mie să cad martir!

Trimisul lui Allah, așa cum promisese, rosti ”Amiiin!”

Dorința lui Nevfel se împlinise.Luă parte la prima luptă și căzu martir.Îl înfășurară într-o cămașă și îl îngropară.După ce îl îngropară, Trimisul lui Allah se îndepărtă de acolo mergând pe vârfuri.Companionii îl întrebară uimiți care era motivul pentru care mergea astfel.El le răspunse:

-S-au adunat atât de mulți îngeri, încât nu găseam loc să calc.

Luptătorii se întorceau victorioși acasă.Cei ce nu participaseră la luptă ieșieseră în întâmpinare.Printre ei se afla și soția lui Nevfel, cu cei doi fii.Zărindu-l pe trimisul lui Allah fugi repede spre el:

-Fie-vă victoria binecuvântată, o, Trimis al lui Allah! Unde este Nevfel?

Resulullah nu-i putu da vestea martiriului și făcu semn arătând în spate.

În spatele său venea Hazreti Ali, care la rândul său arătă în spate, la întrebarea femeii.

În urma sa venea Hazreti Osman.Nici acesta nu putu răspunde și făcu semn în urma sa.

La fel procedă și Hazreti Omer, iar femeia alergă către Hazreti Ebu Bekir care era ultimul.El nu mai putu proceda la fel, dar nici nu vroia să întristeze biata femeie.Astfel că ținându-și barba, spuse deodată din toată puterea:

-O, Allaaah!

În acel moment un nor de praf se observă în depărtare.Apropiindu-se văzură că era Nevfel, martirul.

-Poftim, o, Eba Bekir, m-ați chemat?

Coborî de pe cal, îi sărută mâna lui Hazreti Ebu Bekir și înaintă, astfel încât toți luptătorii îl putură vedea.