Vraja aruncată asupra Profetului (1)
În Medina cea luminoasă trăiau evrei ce în aparență erau musulmani, dar de fapt erau niște ipocriți.Printre aceștia se găsea un foarte cunoscut vrăjitor, numit Lebid bin A`sam.Evreii îi ofereau aur pentru a face vrăji asupra Profetului, spunându-i;
„Știi foarte bine cum ne-a izgonit Muhammed din Medina și ne-a omorât bărbații.Vrem să îi faci vrăji pentru a-l pedepsi!”
Acesta acceptă bucuros și adună, prin intermediul unui copil evreu ce se afla în slujba Profetului, fire de păr și dinți din pieptenele Profetului.
Lebid, legă firele de păr și dinții pieptenelui cu o ață, cu unsprezece noduri, peste care suflă.După care le aruncă într-o fântână sub o piatră.Sănătatea Profetului se deterioră, se îmbolnăvi și zile întregi nu se ridică din pat.Companionii îl vizitau zilnic și observau cu tristețe că boala se agrava pe zi ce trecea.Vărsau lacrimi de sânge de durere, iar ipocriții, bucuroși sărbătoreau.
Într-un final, într-o zi Profetul îi spuse lui Hazreti Aișe; „O Aișe! Știi? Allahu teala mi-a adus la cunoștință lucrul în care mi se află vindecarea, iar două persoane (Gebrail și Mikail) au venit și au stat, unul la picioarele mele, iar celălalt la capul meu.Unul dintre ei l-a întrebat pe celălalt; „Care este boala acestui om?” „I s-au făcut farmece”, răspunse acesta. „Cine i-a făcut vrăji?”, întrebă îngerul. „Lebid bin A`sam”, fu răspunsul.După care unul dintre îngeri întrebă; „Cu ce a făcut această vrajă?” „Cu un pieptene și fire de păr, într-un mugur de curmal” răspunse îngerul. „Și unde se află acum?” „În fântâna Zervan”.”