Mărinimia Profetului (1)
După cucerirea Meccăi cea Glorioasă mulțimea qureișă umpluse sanctuarul sfânt și îl priveau cu teamă și speranță pe Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem.Căci ei erau cei ce îi supuseseră pe Trimisul lui Allah și pe companionii săi la nenumărate chinuri și torturi.Îi legaseră cu sfori de gât și îi târâseră.Îi aruncaseră în foc, încercând să-i ardă.Le așezaseră pietroaie încinse pe piept, torturându-i până își pierdeau cunoștința.Îi chinuiseră arzându-i cu fiare încinse.Îi izolaseră trei ani de zile într-un cartier, fără posibilitatea de a procura hrană și apă.Îi legaseră de picioare, de cămile pe care le mânaseră în direcții diferite, astfel sfâșiindu-i în bucăți.Și mai presus de toate îi izgoniseră din propriile cămine.Și ca și cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, au purtat nenumărate războaie cu ei.
Însă, cu toate acestea sperau, căci în fața lor se afla Trimisul lui Allah, un izvor de bunătate și compasiune.După ce îi privi un timp, Profetul Muhammed aleyhisselam îi întrebă;
„O, voi, qureiși, ce credeți oare că voi face eu în legătură cu voi?” „Ne așteptăm la bunătate, căci tu ești un frate foarte generos.Ești fiul fratelui nostru generos și bun.Ne-ai cucerit.Așteptăm din partea ta bunătate”.
Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem le zâmbi și le răspunse;
„Situația noastră este ca cea a lui Yusuf (aleyhisselam) și a fraților săi.La fel ca și el vă voi spune; „Astăzi nu mai este nici o dojană împotriva voastră! Allahu teala să vă ierte, căci El este cel mai milostiv dintre cei milostivi! (sura Yusuf:92).Puteți pleca. Sunteți liberi.”