Moartea Trimisului lui Allah (1)
Ziua de luni fu ziua în care Profetul își făcuse apariția pe această lume și totodată ziua în care părăsi această lume.Era a treisprezecea zi a bolii și ultima...În timp ce companionii împlineau rugăciunea de dimineață conduși de Hazreti Ebu Bekir, în moschee, Trimisul lui Allah își făcu apariția.Își văzu companionii așezați rânduri, rânduri pentru rugăciune.Această priveliște îl bucură și zâmbi.Trecu și el în rând, în spatele lui Hazreti Ebu Bekir și își împlini rugăciunea.Văzându-l pe Trimisul lui Allah în moschee, companionii fură cuprinși de bucurie crezând că se însănătoșise.Resulullah aleyhisselam, însă merse în odaia lui Hazreti Aișe și se întinse pe pat. „Doresc să ajung în fața lui Allahu teala fără a poseda nimic din bunurile lumești, împarte și banii de aur rămași, săracilor”, ceru Resulullah.După care îi crescu febra.După un timp deschise ochii și o întrebă pe hazreti Aișe dacă a oferit banii de aur.Când aceasta îi răspunse că îi va împărți, Profetul insistă să fie dați imediat.Aducându-i-se la cunoștință că banii au fost oferiți, răsuflă ușurat.
Se odihni un timp, după care ceru să vină Hazreti Ali.Își așeză capul în poala acestuia. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare, iar chipul său își schimbase culoarea.Hazreti Fatima nu rezistă acestei priveliști, astfel că se alătură fiilor ei, Hazreti Hasan și Huseyn.Luându-i de mâini începu să plângă. „O tată! Cine îți va proteja fiica! În grija cui îi lași pe Hasan și Huseyn? Vai, tată! Îmi dau viața pentru tine! Ce mă voi face eu când nu vei mai fi? La ce va mai privi ochiul meu, după chipul tău!”
Trimisul lui Allah auzind aceste cuvinte sfâșietoare ale fiicei sale, deschise ochii și o chemă lângă el.După ce se rugă pentru ea; „O, Doamne, dă-i răbdare”, spunându-i; „Fatima! Lumina ochilor mei! Tatăl tău este în pragul morții”, gemetele i se întețiră.Hazreti Ali îi spuse soției sale; „O, Fatima! Te rog, încetează și nu-l mai supăra pe Resulullah!”, însă Profetul interveni; „Nu o supăra, o, Ali! Las-o să verse lacrimi pentru tatăl ei!...” și închizând ochii își pierdu cunoștința pentru o clipă.