Moartea Trimisului lui Allah (3)
Soarele se ridica spre amiază.Timpul se apropia...Trimisul lui Allah își sprijinise capul pe pieptul mamei noastre, Hazreti Aișe.Erau ultimele sale clipe.Printre buzele sale binecuvântate se rostogoliră următoarele cuvinte; „Ah! Ah! Purtați-vă bine cu robii voștrii! Înveștmântați-i și oferiți-le hrană! Vorbiți-le frumos! Chemați-i la rugăciune, la rugăciune.Temeți-vă de Allahu teala în comportamentul vostru față de femeile și sclavii voștri!...O, Allah! Binecuvântează-mă! Și coboară asupra mea mila ta!...Fă-mi parte de tovărășia celui Atotputernic!...” Lacrimile fiicei sale, Fatima îi inundau obrajii, iar suspinele ei îți sfâșiau sufletul.Trimisul lui Allah o așeză lângă el și îi spuse; „Fiica mea, fii răbdătoare, nu mai plânge. Căci îngerii plâng și ei de plânsul tău”.Hazreti Fatima se opri și își șterse lacrimile.Părintele său o alină și se rugă la Allahu teala pentru răbdarea ei, după care i se adresă; „Fiica mea, sufletul îmi va fi luat.Să spui atunci; „Inna lillahi ve inna ileyhi raji`un”. O, Fatima! Orice nenorocire are și o răsplată” Un timp stătu cu ochii închiși, după care continuă; „De acum încolo nu vor mai exista supărare și griji pentru tatăl tău.Căci se eliberează din această lume trecătoare, plină de supărări.” Apoi se întoarse către Hazreti Ali și îi zise; „O, Ali! Am datorie atât, la cutare evreu.Luasem acești bani pentru pregătirea soldaților.Să nu cumva să uiți să o returnezi.Sunt convins că îmi vei plăti datoria și dintre cei care mă vor întâlni la apa Kevser, tu vei fi primul.După mine, vei întâmpina multe greutăți, fii răbdător și alege întotdeauna lumea de apoi, când oamenii vor dori această lume”.
Resulullah își dădea ultima suflare...Timpul se apropiase...Allahu teala îi porunci lui Azrail aleyhisselam; „Mergi și arată-te preaiubitului meu în cea mai plăcută formă! De îți va permite ia-i sufletul foarte ușor.Iar de nu-ți va permite, întoarce-te!”Azrail aleyhisselam veni la ușa profetului în cea mai frumoasă formă, îmbrăcat în veștminte omenești și ceru permisiunea de a intra; „Esselamu aleykum o stăpânul casei profeției! Pot să intru? Allahu teala să vă miluiască!”
Soarele se ridica spre amiază.Timpul se apropia...Trimisul lui Allah își sprijinise capul pe pieptul mamei noastre, Hazreti Aișe.Erau ultimele sale clipe.Printre buzele sale binecuvântate se rostogoliră următoarele cuvinte; „Ah! Ah! Purtați-vă bine cu robii voștrii! Înveștmântați-i și oferiți-le hrană! Vorbiți-le frumos! Chemați-i la rugăciune, la rugăciune.Temeți-vă de Allahu teala în comportamentul vostru față de femeile și sclavii voștri!...O, Allah! Binecuvântează-mă! Și coboară asupra mea mila ta!...Fă-mi parte de tovărășia celui Atotputernic!...” Lacrimile fiicei sale, Fatima îi inundau obrajii, iar suspinele ei îți sfâșiau sufletul.Trimisul lui Allah o așeză lângă el și îi spuse; „Fiica mea, fii răbdătoare, nu mai plânge. Căci îngerii plâng și ei de plânsul tău”.Hazreti Fatima se opri și își șterse lacrimile.Părintele său o alină și se rugă la Allahu teala pentru răbdarea ei, după care i se adresă; „Fiica mea, sufletul îmi va fi luat.Să spui atunci; „Inna lillahi ve inna ileyhi raji`un”. O, Fatima! Orice nenorocire are și o răsplată” Un timp stătu cu ochii închiși, după care continuă; „De acum încolo nu vor mai exista supărare și griji pentru tatăl tău.Căci se eliberează din această lume trecătoare, plină de supărări.” Apoi se întoarse către Hazreti Ali și îi zise; „O, Ali! Am datorie atât, la cutare evreu.Luasem acești bani pentru pregătirea soldaților.Să nu cumva să uiți să o returnezi.Sunt convins că îmi vei plăti datoria și dintre cei care mă vor întâlni la apa Kevser, tu vei fi primul.După mine, vei întâmpina multe greutăți, fii răbdător și alege întotdeauna lumea de apoi, când oamenii vor dori această lume”.
Resulullah își dădea ultima suflare...Timpul se apropiase...Allahu teala îi porunci lui Azrail aleyhisselam; „Mergi și arată-te preaiubitului meu în cea mai plăcută formă! De îți va permite ia-i sufletul foarte ușor.Iar de nu-ți va permite, întoarce-te!”Azrail aleyhisselam veni la ușa profetului în cea mai frumoasă formă, îmbrăcat în veștminte omenești și ceru permisiunea de a intra; „Esselamu aleykum o stăpânul casei profeției! Pot să intru? Allahu teala să vă miluiască!”