Moartea Trimisului lui Allah (6)
Allahu teala îi revelă; „O, Preaiubite! Cine ți-a sădit în inimă această dragoste și afecțiune pentru comunitatea ta?” Trimisul lui Allah răspunse; „Domnul meu preaînalt este cel ce m-a creat și m-a învățat”. Allahu teala continuă; „Mila și îndurarea mea pentru comunitatea ta este de o mie de ori mai mare decât a ta.Lasă-i în grija mea”. Atunci Trimisul lui Allah zise; „M-am liniștit acum, Azrail! Împlinește-ți misiunea pentru care ai fost trimis!”
Azrail aleyhisselam se apropie de Resulullah pentru a-și împlini datoria.Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem își muie mâinile în vasul cu apă ce se afla la căpătâiul său și își șterse apoi fața rostind; „La ilahe illallah! O Allah! Atotputernicul!...”Azrail aleyhisselam își începu datoria.Chipul Trimisului lui Allah devenea când roșu, când se îngălbenea.Când îi spuse lui Azrail aleyhisselam; „Tot astfel, greu și chinuitor, iei și sufletele membrilor comunității mele!”, îngerul îi răspunse; „O, Resulullah! Nu am luat viața nimănui atât de ușor până acum”.Trimisul lui Allah, ce s-a gândit chiar și în ultima clipă la comunitatea sa îi ceru lui Azrail aleyhisselam; „O, Azrail! Tratează-mă pe mine cu toată asprimea destinată lor! Căci ei sunt slabi și nu vor putea îndura...” După care rosti; „La ilahe illallah! Atotputernicul!” și sufletul binecuvântat îi fu luat și trimis în cel mai înalt Paradis...
Gebrail aleyhisselam își luă adio; „Esselamu aleykum o Trimis al lui Allah! Tu erai scopul și dorința mea.De acum încolo nu voi mai reveni pe pământ!”
Când sufletul binecuvântat al Profetului Muhammed sallallahu aleyhi ve sellem se ridică în lumile înalte, Hazreti Fatima și soțiile preacurate ale Profetului „Allahu teala fie mulțumit de ele” izbucniră în plâns în hohote.