Moartea Trimisului lui Allah (7)
În acel moment o voce se auzi;
„Esselamu aleykum o Ehl-i beyt (membrii casei trimisului lui Allah, familia sa)! Ve rahmetullahi ve berekatuhu (mila și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta)” spuse, după care recită versetul 185 din sura Al-i Imran; „Fiecare suflet va gusta moartea.Desigur voi veți primi întreaga răsplată în Ziua Învierii” În continuare le spuse vorbe de alinare și le prezentă condoleanțe; „Fiți încrezători în bunătatea și binefacerile lui Allahu teala.Încredeți-vă în El și fiți cu speranță! Nu mai jeliți! Cel ce este cu adevărat nenorocit, este cel ce pierde recompensa!” Toți cei prezenți auziră aceste cuvinte și răspunseră la selam.Vocea era a lui Hazreti Hîzîr aleyhisselam.
Plânsetele lui Hazreti Aișe Sîddîka și ale celorlalte femei îi surprinseră pe companioni.Nu realizau ce se întâmplă.Parcă erau împietriți.Hazreti Ali era nemișcat precum un mort, Hazreti Osman amuțise.
Hazreti Ebu Bekir se afla în acel moment acasă.Veni în fugă și intră în camera Profetului.Dezveli fața Profetului și înțelese că își dăduse sufletul.Chipul său binecuvântat și trupul îi erau plăcute și pure, strălucind precum lumina. „Neînsuflețit ești la fel de frumos, cum erai și în viață, o, Resulullah!” spuse Hazreti Ebu Bekir și îl sărută.Plânse îndelung, după care îi acoperi fața și îi consolă familia.
Intră în moschee, urcă în amvon și ținu un discurs companionilor Profetului.După ce îi aduse mulțumiri și laude lui Allahu teala și binecuvântări asupra Profetului sallallahu aleyhi ve sellem continuă; „Toți cei ce cred în Muhammed aleyhisselam să afle că Muhammed aleyhisselam este mort.Toți cei ce cred în Allahu teala să știe că Allahu teala este de-a pururea viu”.Apoi adăugă recitând versetul 144 din sura Al-i Imran; „Muhammed aleyhisselam este un trimis.Au mai fost și alți trimiși înaintea sa.Este și el muritor, fără îndoială.De va muri sau va fi omorât, vă veți lepăda de religia voastră?Cel ce se va lepăda de religia sa nu-i va aduce vreun prejudiciu lui Allahu teala, ci doar sie.Cei ce vor rămâne pe calea cea dreaptă vor primi recompensă” Îi sfătui pe companionii Profetului și îi organiză.Atunci înțeleseră companionii Profetului, că acesta murise cu adevărat.Tristețea și durerea se împlântară precum cuțitul otrăvit în inimile lor.Lacrimile brăzdau fețele tuturor, iar focul dorului le sfâșia măruntaiele.
Primul lucru pe care îl făcură companionii „Allahu teala fie mulțumit de ei toți” fu alegerea lui Hazreti Ebu Bekir drept calif pentru administrarea tuturor chestiunilor.Îi jurară loialitate și îl urmară, împlinindu-și activitățile conform ordinelor sale.