Învățăturile lui Hatimi-i Esam -1-
Povestire: Hatim-i Esam [s-a născut în Belh și a decedat în anul 237 (852) în Tirmuz] era unul dntre discipolii lui Șakiki Belhi [a murit în anul 174]. Într-o zi Șakiki Balhi l-a întrebat:”De cât timp vii aici și mă asculți?” ”Treizecișitrei de ani.” ”Ce ai învățat de la mine în tot acest timp?” ”Am învățat opt lucruri.” Auzind acestea, Șakik spuse cu tristețe: ”Păcat, o, Hatim! Mi-am ocupat tot timpul cu tine și tu nu ai fost în stare să înveți decât opt lucruri”. Hatim spuse atunci: ”O, învățătorule! Dacă vrei să știi, acesta e adevărul. Și nici nu-mi doresc mai mult. Acestea îmi sunt de ajuns. Căci, știu foarte bine că, salvarea mea atât în această lume, cât și în cea de apoi și găsirea fericirii veșnice va fi în urma acestor opt cunoștințe”. Învățătorul îi spuse: ”Spune! Să înțeleg și eu!”
Hatim spuse: Am privit oamenii și am văzut că fiecare și-a ales ceva și majoritatea acestor lucruri iubite îi însoțesc, pe unii până pe patul morții, pe alții până când mor, iar pe alții până intră în mormânt, după care îi părăsesc, lăsându-i singuri și nefericiți. Nimeni nu intră împreună cu ei în mormânt și nu le este tovarăș atunci când au greutăți. Văzând acestea, m-am gândit și mi-am zis că trebuie să îmi aleg în această lume un prieten, care să mă urmeze în mormânt și să-mi țină tovărășie și acolo. Am căutat și cu excepția actelor de adorare a lui Allahu teala nu am găsit alt tovarăș atât de loial. Le-am ales pe ele ca prietene și le-am îmbrățișat strâns.
Auzind acestea, Şakik spuse: O, Hatim, ai procedat foarte bine. Spune-mi şi cel de-al doilea lucru, ca să înţeleg.