Hazreti Ebu Bekir ”radiyallahu anh”
Hazreti Ebu Bekir ”radiyallahu anh” este cel mai bun dintre oameni, după Profetul Muhammed ”sallallahu aleyhi ve sellem”.
Este primul dintre Așere-i mubeșere (cei zece companioni cărora li s-a vestit în timpul vieții că vor fi dintre cei ce vor intra în Paradis). A fost socrul Trimisului lui Allah și tatăl lui hazreti Aișe. Nutrea o afecțiune și loialitate extraordinare față de Resulallah, care i-au adus numele de Sîddîk (Cel loial).
A fost cel mai apropiat prieten al Profetului, de care nu se despărțea deloc. El a fost tovarășul Profetului, în timpul emigrării de la Mecca la Medina. L-a însoțit pe Profet în peșteră și pe parcursul drumului până la Medina. Pe tot parcursul călătoriei el l-a slujit pe Trimisul lui Allah. A lucrat împruenă cu acesta la construirea primei moschei. De asemenea, a luat parte la toate campaniile militare, în unele din ele fiind însărcinat cu comanda trupelor. În luptele cele mai asidue l-a protejat pe Profet, folosindu-și trupul ca scut pentru protecția sa.
În ziua morții Trimisului lui Allah, în cel de-al 10-lea an al emigrării, a fost ales calif. Califatul său a durat 2 ani 3 luni și 10 zile.
În cel de-al 13-lea an al emigrării, la vârsta de 63 de ani, în ziua de luni, a șaptea a lunii Jemazil ahir, după o perioadă de 15 zile de boală, se stinge din viață. Rugăciunea sa de înmormântare a fost condusă de hazreti Omer. Mormântul său se află lângă cel al Profetului, în Hujrei seadet.