Untitled Document

Focul se ațâță cu lemnele mici

Malik bin Dinar, unul din marii evliya povestește:

Într-o zi am întâlnit un copil ce uneori plângea, alteori râdea. Am vrut să îl salut, dar apoi din mândrie, am renunțat. Imediat mi-am spus: ”O, nefs! Trimisul lui Allah îi saluta atât pe cei mari, cât și pe cei mici”. Am salutat copilul, care mi-a răspuns: ”Ve aleykum selam, o, Malik bin Dinar!” Uimit l-am întrebat de unde îmi cunoaște numele. Mi-a spus; ”Sufletele noastre se cunosc din lumea sufletelor, Allahu teala ne-a hărăzit să ne întâlnim”.

L-am întrebat ce diferență este între nefs (sine, ego) și rațiune. ”Nefsul tău te-a împiedicat să saluți, iar rațiunea te-a îndemnat la salut”, fu răspunsul său.

”De ce te joci cu pământ?”, l-am întrebat. Copilul spuse; ”Din pământ am fost creați și tot în pământ ne vom întoarce”.

”Uneori râzi și alteori plângi. Care este motivul?”

 ”Plâng când mă gândesc la pedeapsa lui Allahu teala și zâmbesc când îmi amintesc de mila Sa.”

”Dar ce păcate ai tu, coplie, de te gândești la pedeapsa lui Allahu teala?”

”O, Malik! Nu zice așa. Căci eu am văzut, când face mama focul, că ațâță focul cu lemnele mici, altfel cele mari nu ard”.