Bunurile pentru care se dă dania
Bunuri pentru danie reprezintă bunurile ce se înmulțesc, se multiplică. Și acestea sunt de patru feluri: animalele cu patru picioare, femele sau masculi,ce au păscut mai mult de jumătate de an, la pășune, sau doar femele, care sunt numite saime; bunurile ce au fost cumpărate pentru comerț; obiectele din aur și argint; recoltele, produsele alimentare ce sunt obținute din munca pe teren. Pentru cei ce au la pășune doar masculi de animale și pentru cei ce au măgari sau catâri, nu este obligatorie oferirea daniei. Dacă puii de cămile, vaci și oi sunt împreună cu animalele adulte, vor fi luate în calcul la calcularea valorii nisab. Este permis să se ofere și valoarea bunurilor ce ar fi oferite ca danie, kefaret, ușr și milostenie fîtr. Conform orientării Șafi'i nu este permis. Dacă după ce dania devine obligatorie, adică se atinge valoarea nisab, bunurile sunt distruse, persoana în cauză va fi absolvită de darea daniei. Dacă proprietatea va fi distrusă de către proprietar, acesta nu va fi absolvit de la plata daniei.
După un an lunar, în care proprietatea unui musulman ce a atins pubertatea și posedă discernământ, atinge valoarea nisab, dacă este proprietatea sa deplină și dacă a fost câștigată într-un mod helal, devine obligatoriu pentru el să plătească o anumită sumă din această proprietate unuia sau mai multor musulmani dintre opt grupuri; această plată obligatorie se numește zekat (danie).