Promisiunea

Abdullah ibni Mubarek relatează:

Lucram împreună cu un adorator al focului. Când veni timpul pentru rugăciune i-am spus:

-Îmi promiți că în timp ce îmi fac rugăciunea nu îmi vei face nici un rău?

-Da, promit, răspunse acesta.

Astfel mi-am împlinit liniștit rugăciunea, la timpul ei. Mai târziu veni timpul pentru rugăciunea lui.

-Acum e timpul ca și eu să îmi împlinesc actul de adorare. Promite-mi, de asemenea că nu îmi vei face nici un rău în acest timp, îmi spuse zoroastrianul.

I-am promis, dar nici nu apucă acesta bine să își înceapă ritualul că m-am și năpustit asupra lui. Nu mi-am respectat promisiunea. Atunci am auzit o voce care a zis; ”Când ai promis ceva respectă cuvântul dat”. M-am retras imediat. După ce și-a terminat ritualul de adorare, m-a întrebat:

-La început te-ai năpustit asupra mea, dar apoi te-ai retras. De ce ai renunțat la intenția ta?

-Atunci când te-am văzut că te prosternezi în fața la altceva, în afara lui Allah, nu m-am putut controla și m-am năpustit asupra ta. Vroiam să te omor. Dar chiar în acel moment am auzit o voce care mi-a zis; ”Respectă-ți cuvântul dat”. Astfel că m-am retras.

Adoratorul focului spuse:

-Acum cred că adevărata divinitate este Domnul tău. Căci și-a mustrat prietenul pentru dușmanul Său. Și rosti kelime-i șehadet.