Răbdarea lui hazreti Rumeysa

Hazreti Rumeysa, mama lui hazreti Suleyman, unul dintre companioni relatează:

Fiul meu era bolnav. Tatăl său, Ebu Talha plecase într-un loc. Între timp fiul meu a murit. L-am acoperit.Când tatăl său s-a întors m-a întrebat:

-Cum se simte bolnavul?

-Nu a petrecut nici o noapte mai liniștit decât aceasta, i-am răspuns. Apoi i-am adus mâncare, căci postise. M-am gătit mai mult ca altă dată și m-am străduit să par bucuroasă. I-am spus soțului meu:

-I-am împrumutat ceva vecinei. După o vreme, când mi-am cerut lucrul înapoi mi l-a dat fără tragere de inimă, de parcă i l-aș fi dat pentru totdeauna. Ba chiar a plâns!

Ebu Talha se miră și spuse:

-Ce oameni fără minte! Cum să-ți vină greu să înapoiezi ceva ce ai luat împrumut?

I-am răspuns imediat:

-Fiul nostru era un dar de la Allahu teala, ne-a fost lăsat în custodie. Azi a venit timpul să îl înapoiem.

Ebu Talha, răbdător, spuse:

-Toți ne vom întoarce la Allahu teala.

Dimineață Ebu Talha îi povesti cele întâmplate lui Resulullah, iar acesta spuse:

”Fie-vă binecuvântată noaptea trecută. A fost o noapte mare. Când am intrat în Paradis am văzut-o pe soția lui Ebu Talha, pe Rumeysa, acolo”.