Rugăciunea în cazul unei boli (1)

Dacă un invalid nu poate sta în picioare sau are puternica convingere că stând în picioare boala i se va prelungi, va împlini rugăciunea stând, aplecându-și corpul ușor pentru ruku'.După care se va îndrepta și apoi se va prosterna. Va sta cum îi este mai comod. Este permis să stea pe genunchi, sau cu picioarele încrucișate sub el sau să stea ghemuit pe fese cu brațele în jurul genunchilor. Durerile de cap, dinți sau ochi se consideră boli. De asemenea și teama de a fi văzut de dușman se consideră tot ozr. De asemenea persoana căreia i se anulează abluțiunea stând în picioare, va împlini rugăciunea stând. Cel ce poate împlini rugăciunea în picioare, sprijinindu-se de ceva, va împlini rugăciunea sprijinindu-se. Cel ce nu poate sta mult timp în picioare, va rosti tekbir-i iftitah în picioare, după care va continua rugăciunea stând, când va simți durerea.

Persoana ce nu este capabilă să facă prosternarea pe podea, va recita în picioare și va împlini ruku' și sejde stând, prin intenție. Stând se va apleca ușor pentru ruku' și mai mult pentru sejde.  Cel ce nu își poate apleca corpul, își va apleca capul. Nu este necesar să facă prosternarea pe ceva. Dacă atunci când face prosternarea pe ceva ce a fost ridicat, se apleacă mai mult decât cei aflați la ruku', se consideră că a împlinit rugăciunea prin intenție. Astfel rugăciunea sa va fi valabilă. Atunci este inutil să ridici ceva cu mâna. Nu este permis să se împlinească rugăciunea prin intenție, prin semne atât timp cât este capabil să stea sprijinit.