Despre sacrificiu (kurban)-(2)

Dacă unul din asociați moare va fi sahih ca moștenitorii săi să spună să se taie animalul în numele decedatului și al asociaților săi. Deoarece sacrificarea pentru persoana decedată este un act de Kurbet (un act de binefacere, de apropiere față de Allahu teala). Dacă nu-și vor exprima acordul, partea defunctului nu va fi kurbet și nici sacrificiile celorlalți nu vor fi sahih. Dacă unul dintre asociați este necredincios sau dacă s-a asociat pentru carne, nici unul dintre sacrificii nu va fi permis. Deoarece fiecare partener trebuie să facă intenția pentru kurbet. Iar intenția necredinciosului este nulă. Pe de altă parte intenția pentru a mânca nu este un act de kurbet. Tot astfel, dacă unul dintre parteneri face intenția pentru a sacrifica animalul pentru anul acesta, iar ceilalți parteneri au intenționat să facă sacrificiul pentru anul anterior, intențiile acestora vor fi nule, iar carnea va deveni milostenie. Aceștia vor trebui să dea carnea săracilor ca milostenie. Chiar dacă intenția unuia dintre ei este sahih, nici acesta nu va putea mânca din carnea acelui animal.  Deoarece hotărârea ca carnea să fie oferită ca pomană include toată carnea. Kurbet pentru care se face intenția nu este neapărat necesar să fie un kurbet vajib. Poate fi și sunnet sau nafile. De asemenea poate fi un kurbet constând în diferite acte vajib.