Primul Sacrificiu (2)

Ismail aleyhisselam îl alungă pe diavol și aruncă câteva pietre în urma sa.

Ajunși la Mina, Ibrahim aleyhisselam se odihni un pic. În timp ce Ismail aleyhisselam se juca, el plângea. Văzându-și tatăl vărsând lacrimi, Ismail aleyhisselam veni și se așeză pe genunchii săi:

-Tată, te văd plângând!

-Fiule, Domnul mi-a cerut să te sacrific.

-Tată, fă așa cum ți s-a poruncit! Inșaallah voi fi dintre cei răbdători.

Ibrahim aleyhisselam își sărută fiul. Apoi îi legă mâinile și picioarele și îl culcă cu fața în jos. Rosti besmele și îi duse cuțitul la gât. Dar acesta nu tăie. Încercă din nou, dar nici de această dată nu tăie. Lovi cu cuțitul o piatră și aceasta se sparse în două. În acel moment cuțitul prinse grai și spuse:

-O, Halilullah! Nu te chinui degeaba, nu voi tăia. Căci Allahu teala mi-a poruncit să nu tai.

În timp ce Ibrahim aleyhisselam se temea că fapta sa nu a fost acceptată, o voce se auzi:

”O, Ibrahim, renunță la sacrificarea fiului tău și sacrifică acest berbec în locul său!”

Hazreti Ibrahim văzu cum Jebrail aleyhisselam cobora un berbec. Atunci își dezlegă fiul, sacrifică berbecul și îi aduse mulțumiri lui Allahu teala.