A rămas pe jos...

Pe vremuri, o persoană avea obiceiul să dea milostenie săracilor, echivalentul în bani al unei oi, gândind:

-Dacă tot nu îmi este necesar animalul sacrificat, de ce să iau viața unui animal?

La un moment dat avu un vis. Se făcea că în Ziua Judecății toți oamenii se urcaseră pe animalele lor și îngerii îi conduceau către Paradis. El, însă, venea pe jos, în urma tuturor. Întrebă motivul și i se răspunse că aceste animale sunt animalele sacrificate în timpul vieții lumești.

-Dar și eu ofeream valoarea acelui animal de sacrificiu, ca milostenie, spuse el.

-Tu nu știi că nu este același lucru să oferi valoarea în bani, ca milostenie cu sacrificarea animalului? Trebuie să sacrifici acel animal, i s-a spus. Din acel moment de-a lungul vieții sale el nu a mai neglijat sacrificarea animalului.

În hadisuri șerif se relatează:

”Alegeți animale grase și mari pentru sacrificiu. Fără îndoială,acestea vă vor purta peste podul Sîrat”.

”Cel ce sacrifică animalul va primi recompense cât numărul firelor de păr ale animalului sacrificat”.