Istoria Kaabei și a apei Zemzem (2)

Trecură mulți ani și oamenii se înrăutățiră. Nu mai credeau nici în minuni și îi aduceau asociați lui Allahu teala. Iar în vremea lui Nuh aleyhisselam răzvrătirea lor întrecuse măsura. Se închinau idolilor de piatră pe care și-i ciopleau singuri. Oamenii preacurveau, erau nemiloși, cruzi și aroganți. Allahu teala trimise un potop asupra lor, ce cuprinse tot pământul. Kaaba cea minunată fu ridicată la ceruri. Iată, singura amintire din acele vremuri este Hajerul Esved. Aceasta se înegrește datorită răutății oamenilor. Însă fundația Kaabei nu s-a pierdut, iar profeții ce au urmat i-au găsit întotdeauna urma și au construit-o din nou.

Într-una din aceste perioade, când Kaaba fusese uitată, Ibrahim aleyhisselam îi aduse pe Hajer și Ismail aleyhisselam în această vale. Le spuse că i s-a poruncit să îi lase acolo, după care plecă. Hajer Hatun acceptă situația cu încredere în Allahu teala, spunând; ”Domnul nostru ne este de ajuns!”. Nu aveau lângă ei decât puțină apă și câteva curmale. Iar Ismail nu era decât un bebeluș.Mama noastră, Hajer, urcă pe dealul Safa, în speranța că va găsi ceva. Nu se vedea nici măcar un copac sau o iarbă uscată. Apoi urcă pe dealul Merve.